OPPO Reno12 Pro este probabil primul telefon lansat vreodată în Ibiza şi a debutat cu ştaif. Vorbim despre un telefon midrange cu 3 camere de 50 de megapixeli la bord, una în faţă şi două în spate. Cea din faţă se bucura de autofocalizare, de filmare 4K şi are deschidere F/2.0. În spate găsim o cameră principală de 50 de megapixeli, cu deschidere F/1.8, cu stabilizare optică şi PDAF Mulţi Direcţional.
Video-review OPPO Reno12 Pro, secțiunea Cameră
Apoi apare o cameră telephoto de 50 de megapixeli, cu PDAF şi zoom optic 2X, iar în cele din urmă primim şi o cameră de 8 megapixeli ultrawide, cu deschidere F/2.2 şi unghi de captură de 112 grade. Blitzul LED dual tone e la posturi şi aici avem parte şi de filmare 4K la 30 FPS. Interfaţa camerei include opţiuni ca Panorama, Dual View Video, Time Lapse, Scanner Documente, Night, Slow Motion, Sticker, Portrait (cu AI Color Portrait şi Bokeh Flare).
Am găsit şi un mod special de stabilizare Ultra Steady, doar pentru captura FHD la 60 FPS, dar şi un mod Pro, cu reglaje de expunere, ISO, balans de alb, focalizare, shutter.
Şi acum... spre galerie. Începem cu o plimbare în Barcelona, în ziua în care România a jucat cu Ucraina la EURO 2024.
Am apreciat mult selfie-urile şi capturile Portret. Văd ochi expresivi şi o claritate cum era de aşteptat de la o cameră cu rezoluţie mare, dincolo de clişeul de 32 MP de pe rivali. Cum Barcelona e plină de graffiti-uri am apreciat şi multe astfel de forme de artă, prin textura lor şi bogăţia de culori. Şi cu camera principală şi cu cea ultrawide.
Nuanţa cerului arată destul de realist, în majoritatea cadrelor, chiar dacă s-au strecurat şi câteva cam prea bleu pentru binele lor.
Ce m-a surprins cu adevărat plăcut a fost comportamentul camerei la zoom. Detaliile coloanei din Plaza Catalunya arată bine şi la 3X şi la zoom 5X chiar. Şi acela e zoom digital. Ici şi colo am văzut frunziş la distanţa supraexpus, dar nimic cu adevărat grav, mai degrabă scăpări.
Am încercat şi Bokeh Flare în fața hotelului, amintindu-mi că OPPO Reno6 Pro a fost primul telefon care a adus această funcţie cool. Anii au trecut rapid... Avem şi AI Color Portrait, care mă lasa pe mine în culori şi face fundalul alb-negru. Decupaj excelent de subiect şi fundal destul de detaliat când nu e cazul de Bokeh.
Captură foto culinara e la nivel de flagship sau chiar peste. Mă refer în special la textura, poţi palpa acea îngheţată de avocado aproape, pe acel tartar. Am văzut flagshipuri care nu scot poze gastronomice aşa arătoase.
Ultrawide-ul e uneori mai întunecat şi are mai puţine detalii decât camera principală, dar nu cu mult, un 20% să zicem. Se pierd şi din detaliile de la distanţă.
Vegetaţia din jurul castelului Montjuic mi s-a părut cam prea aprinsă pentru gusturile şi aşteptările mele. Prim planurile cu flori la trec la "succes", cel puţin majoritatea lor, pentru că au fost şi tentative mai puţin reuşite. Focalizarea e mai degrabă precisă, totuşi. Îmi plac şi culorile acelor jucării uriaşe, baloane de la Montjuic.
Spre apus, ultrawide-ul devine albăstriu. Şi dacă e să trag concluzii, suntem la nivel de Motorola Edge 50 Fusion şi la 80% din capacitatea lui HONOR 200 Pro. La egalitate cu realme GT 6.
Despre Castelul Montjuic:
Castelul Montjuïc, o fortăreață impunătoare cocoțată pe dealul Montjuïc din Barcelona, este un adevărat gardian al istoriei tumultoase a orașului. Construit inițial în 1640, acest bastion a fost extins și înfrumusețat de-a lungul secolelor, devenind o citadelă de nepătruns, strălucind ca un diamant în coroana catalană. În vremea sa, zidurile castelului au fost martore la războaie epice și intrigi regale, reflectând gloria și suferința unui trecut zbuciumat.
Pe parcursul istoriei, Castelul Montjuïc a fost o scenă de povești dramatice, unde trădările și curajul se împleteau ca niște fire aurii în tapiseria timpului. Aici, tunurile au răsunat în 1842, când castelul a bombardat orașul Barcelona, iar zidurile sale au fost martorii tăcuți ai execuțiilor tragice, precum cea a lui Lluís Companys în 1940. Castelul nu este doar o relicvă de piatră, ci un simbol al puterii și al rezistenței, un loc unde istoria s-a scris cu sânge și speranță.
Astăzi, Castelul Montjuïc își deschide porțile pentru curioși, oferind panorame care îți tăie răsuflarea și grădini care par desprinse din basme. Vizitatorii pot urca cu telefericul, într-o călătorie spre trecut, și pot explora bastioanele impunătoare, simțindu-se ca niște cavaleri medievali. Fiecare colț al castelului poartă șoaptele vremurilor de altădată, iar expozițiile fascinante îți povestesc legende care te lasă cu sufletul la gură.
La captura foto nocturnă am ieşit la vânat burgeri tot prin centrul Barcelonei pe la ora 22:00. Am început tot în Plaza de Catalunia, unde aş zice că nuanţele de galben erau realiste, nu exagerate, nu "muştar". Văd că sursele de lumină devin ceva mai mari pe camera ultrawide şi scade nivelul de detalii. Camera principală livrează şi cadrele cu acea arenă de coride sunt spectaculoase, memorabile, detaliate, clare.
Păcat de maşinile prinse în mişcare, mai ales de camera ultrawide. Atenţie şi la selfie-uri şi încercaţi zone mai luminoase sau să folosiţi ecranu ca blitz. Cumva mă aşteptam să iasă un pic mai bine aceste capturi selfie. O surpriză plăcută e totuşi Night Mode, care scoate în evidenţă contururile obiectelor, precum acele flori exotice din vitrine şi scade amploarea firmelor luminoase înecate în alb, chiar şi când culoarea lor reală e alta.
Zic iar că suntem la 70-80% din HONOR 200 Pro, zic că avem graffiti-uri expresive şi claritate de high midrange. Şi avem şi nişte "Food porn" la final, marca Five Guys, cu o carne mai bună decât în Paris, Berlin, Portsmouth. Poate cea mai suculentă captura nocturnă cu mâncare din 2024, un hibrid delicios de sosuri, carne, chifle, ciuperci, cu cartofii aşteptând cuminţi în fundal şi sucul cu free refill la îndemână.
Cât despre captura video, aici remarc că verdele vegetaţiei e o idee mai intens decât la fotografii. Îmi plac detaliile filmărilor 4K, am aceeaşi senzaţie "de flagship" ca la OnePlus Nord 3. Se descurcă şi cu obiectele în mişcare, maşinile din Plaza Catalunya şi cu schimbările de luminozitate în timpul unei panoramări cu viteza medie.
Zoom-ul produce rezultate satisfăcătoare până pe la 3X, apoi apare zgomotul, aş zice. La filmarea selfie am apreciat basul vocii, claritatea, faptul că am aceeaşi tonalitate ca la recenzii. Focalizarea pica bine pe chipul meu, lumina e OK, stabilizarea e... aşa şi aşa. Apropo, stabilizare excelentă pe camera din spate la plimbarea aceea prin piaţă, în 4K 30. Modul Ultra Steady ne duce la FHD 60 şi aici pierdem detalii, dar imagine e.. mai stabilă, acolo spre Montjuic.
E clar că nu avem trepidaţii, că imaginea va fi mereu limpede când filmezi. Aş zice că singurul neajuns rămâne o uşoară supraexpunere uneori la vegetaţie. Am testat şi focalizarea, între un ghidon de trotinetă şi peisajul urban din spate şi îmi place ce a ieşit. Nu văd ezitări de focus.
Noaptea e călcâiul lui Ahile aferent midrangerelor. Reflexii avem, imaginea tremură, dar sunt corecte nuanţele de roşu şi albastru. Am încercat şi o funcţie specială de stabilizare selfie, dar nu sunt convins că poţi face vlogging noaptea în cazul de față.
Se descurcă microfoanele binişor totuşi cu muzica din Ibiza şi cu reflectoarele din Club Ushuaia, aşa am observat la o filmare pentru un story de Instagram. Deci ca telefon de club e bun.
Disponibilitate
Prețuri actualizate
